Mariazell - Austria 2009

Se apropia vacanta dintre semestre, era aproape februarie, ne gandeam ce o sa facem in vacanta, trebuia sa mai dam o tura pe munti, Ischgl era prea putin, trebuia sa consolidam ce am invatat acolo, oricum era o diferentza mare fata de sez 2008/2009 cand am testat placa pentru prima oara la Innsbruck, dar cu toate astea nu puteam sa ne rezumam doar la atat. Asa ca ne'am agitat sa adunam doritori, din pacate nu am fost foarte norocosi deoarece o parte din gashca nu isi puteau lua liber de la munca, altii nu aveau bani, asa ca eram intr'un impas, nu puteam sa ne consolam cu asta, fie ce o fi merem doar noi 2, dar totusi chiar asa, nimeni altcineva? Dupa lupte seculare reusim sa mai adunam 2 rideri, Lory si Gil (16 yo), colegii nostri de club, era perfect, eram 4, ne-am grabit sa gasim cazare pe net, am rezolvat'o si pe aia, totul era ok.

A venit ziua plecarii, 18 feb, eram happy ca aveam ocazia sa ne mai dam odata in civilizatie, am plecat pe la 6 dimineatza, am facut o mica/mare oprire la Viena, ne-am dezmortit putin oasele pe MariaHilfe Strasse, se facu tarziu si ne'am grabit sa plecam ca sa nu ne prinda intunericul pe drum, din pacate asta s'a si intamplat, era ora 18 si noi inca nu am ajuns, totusi ce drac au drumuri bune nu sunt probleme de genul, dar totusi, in zona de munte intre sate s-a lasat intunericul bine de tot si odata cu el si ninsoarea, nu ne faceam probleme, era ok, nu aluneca pe jos, dar...la un moment dat ceva nu mai era ok, derapam si masina o lua la vale, shit, nu e bine deloc, eram intre sate in mijlocul pustietatii, nu era nimeni, bezna, am oprit, era foarte frig, aruncam gecile de ski pe noi si facem planul, care plan? Era unul singur, sa punem lanturile, nimeni numai facuse asa ceva, eu nu aveam carnet, deci nu ma interesa, nu conduceam, Marius nu stia ca nu avusese nevoie niciodata, si cei 2 copii de ce ar sti, dar salvarea a venit de la Lory, el stia, ne'a salvat pielea, cu lanturile puse puteam continua, numai aveam mult, dar era in panta, serpentine, masina plina. Porneste Marius...si derapam, o luam la vale, nu din nou, ne dam jos si incepem sa impingem masina, era frig, eram degerati, zapada pe margini pana la genunchi, asta e, hai sa impingem, masina o ia din loc si pleaca, noi 3 pe jos, alergam la deal, era incredibil de placut :)) era tot ce iti puteai dori intr-o zi de miercuri seara. In cele din urma ajungem si ne cazam, era un apartament mare cu 2 camere o bucatarie imensa si o baie pe masura. Nu trece mult si ne punem sa dormim ca a doua zi ne astepta o zi plina pe partie.
Aveam 4 zile de dat, era suficient, ne'am uitat pe geam de dimineata, ningeam, era foarte frumos, acasa ne facusem griji cu privinta la zapada de pe partii dar nu era cazul, era suficienta, coboram la masa bagam bine cat se poate si pe partie. Conditiile erau ca in Austria, nu am sa intru in prea multe detalii, fara gropi, fara obstacole, fara pitipoancele in blugi si cocalarii cu punga si cu sania pe mijlocul partie, aici exista un respect pentru fiecare individ indiferent ca esti skior sau snowboarder. Ne'am dat toata ziua, de la 9 la 16 in fiecare zi, cu o pauza de masa pe la ora 13, era un restaurant mare sus pe platou si acolo mancam in fiecare zi la pranz. Meniul foarte variat si ieftin. Oraselul Mariazell era foarte curat si aranjat, cladirile erau renovate si zugravite foarte frumos, contrar cum se gaseste in tara noastra, seara ne faceam cumparaturile la Billa si eu cu Lory pregateam cina, salate si paste, Lory este un bucatar foarte bun si chiar ii place sa gateasca, nice.

A nins in fiecare zi, zapada era din ce in ce mai mare, prin Austria se anuntase cod portocaliu si rosu pentru ninsoare, da chiar ningea, pe partie dupa miezul zilei se faceau mega damburi de zapada, dar merita, nu se simtea cand cadeai ca era powder peste tot. Scopul meu erau S-urile, normal, trebuia sa reusesc ce nu am reusit la Ischgl si asa a fost chiar daca nu mi'au iesit din prima zi, pana la urma am reusit, am prins smecheria, nu era cine stie ce, dar precum ziceam, trebuie sa simti miscarea. Si Marius a progresat mult, cel putin avea curaj sa ii dea blana. Lory era cam profi, nu avea treaba se dadea pe toate partiile de acolo, Gil era la inceput, mergea prudent.

In ziua a 2-a ne decidem sa mergem pe o partie rosie, cat de greu putea fi, mai imposibila ca partia neagra de la Kappl nu putea sa ca am plecat, toti, Lory in fata, a disparut rapid din peisaj, noi 3 mai lent in spate, era fain, partia incepea bine si ne dadea incredere, nu era grea deloc, pana la un moment dat cand ne'am socat, unde e partia??? Pur si simplu disparuse, eram pe buza ei si ne uitam in jos, era foarte abrupta, Marius se duce incet, eu stau sa il astept pe Gil, care vine si se opreste si acu ce facem??? imi dau jos placa si cobor, zapada era pana la genungi, cel putin riscul de a ma duce pe burta nu mai exista, pe la jumatea partiei, imi pun placa, ce naiba, prea multi ii dadeau blana si nu aveau nimic, vine si Gil in urma mea incet, ajungem jos, Marius era in extaz, wooooow, mai vreau, eu zic, nuuuuu, lasa, merg pe aia de prosti, si uite asa ne-am impartit in 2 tabere.

In ziua a 3-a m-am decis sa merg si eu, parca nu a mai fost asa de groaznic, nu mi-am mai dat jos placa din picioare, am mers cum trebuia, misiune indeplinita. In ultima zi am repetat povestea, cand pe partia rosie cand pe cea albastra. Era perfect. Dupamiaza ne'am pregatit de plecare, tot era impachetat de dimineata, dar mare ne'a fost surpriza cand am cautat masina, da unde e totusi, era sub 2 m de zapada, atat a putut sa ninga in 4 zile, era incredibil, chiar asa? am dat la lopeti si la maturi mai bine de o ora sa o scoatem din zapada, era blocata acolo, ne'am chinuit ca nebunii, in cele din urma reusim, si plecam.

Era din nou bezna, urmau acele serpentine, mergeam cu grija, dar aluneca ca dracu pe jos, am zis la's ca numai e mult pana la autostrada si va fi lejer, pe dracu, ningea din ce in ce mai tare si drumul era tot mai groaznic, mergeam ca melcul, am facut 200 km in 6 ore, era ireal ce se intampla, Marius era obosit si nervos, GPS'ul ne duce atot aiurea pe scurtaturi, prin sate, drumul era bun, dar aluneca, a fost mai mult decat un cosmar din care nu ne puteam trezi, era tarziu, numai ajungeam la autostrada, intre timp am vaz si un accident, o masina era scoasa din tufe de catre pompieri, noah fain, in cele din urma se anuntza si autostrada, alta, ca ba eram pe autostrada, ba pe drumuri comunale, cand colo...era plina de zapada, mergeau masinile cu curatatul dar doar o dadeau la o parte si cum ningea in prostie se punea imediat la loc. Nici gand sa fie mai bine, ajungem in cele din urma la granitza cu Ungaria. Ne'am hotarat sa ramanem la hotel Paprika pana dimineatza ca era imposibil sa mai continuam. Dimineata ploua, era ud tot, dar numai era zapada si polei, perfect, putem ajunge acasa in sigurantza, chiar daca pentru 700 km ne'a luat 2 zile.