Ischgl - Austria 2009

Drumul spre Austria
Plecarea a fost vineri 2 ianuarie 2009 ora 18 (The team: Catalin, Carla, Marius, Olimpiu, Cristi, Lavinia, Nemo,Alina si Slash), la o zi dupa party'ul de revelion, daca si ala s'a mai chemat chef, am evitat pe cat posibil nebunia stiind ce va urma, un drum mega lung si obositor, calatoria a durat până sâmbătă 3 ianuarie ora 12 (1100 km) cu doua pauze de odihna. Traseul strabatut a fost Timisoara - DN6 - Cenad - frontieră România/Ungaria - E68 - Szeged - M43 - M5 - M0 (Budapesta) - M1 - frontiera Ungaria/Austria - A4 - S1 (Viena) - A8 - Salzburg - frontiera Austria/Germania - A12 - frontieră Germania/Austria - Innsbruck - B316 - Silvretta - Kappl.
Voi povesti pe scurt cum a fost acolo, detaliile le'am "pierdut" pe drum avand in vedere k suntem in iunie cand eu ma decid sa pun povestea pe blog :D

Ziua 1-a – KAPPL
La ora 9 urcam pe munte cu telecabina Dias-Kabinenbahn (1488 m lungime, 655 m diferenta de nivel), pana la 1830 m altitudine, in zona Sunny Mountain, de acolo continuam cu telescaunul Albittkopf (1657 m lungime, 505 m diferentaă de nivel) si ajungem la 2300 m înălţime. De aici coboram pe snowboard, pe traseul 5, la Sunny Mountain.
Apoi repetam acest traseu toata ziua, cu excepţia unei scurte excursii cu telescaunul B8 (Gratbahn, lungime 970 m, diferenţă de nivel 318 m) pana la Pardorama si inapoi cu snowboardul la Idalp. Ziua sportiva se încheie la ora 16, este ora oficială de închidere in zona si plecam la cabana noastra. Sincer adoram Austria dar Kappl...horror, partiile albastre se intersectau cu cele rosii si negre, cele negre nu se pot descrie in cuvinte cum sunt, am ajuns pe muchie, mi'am dat jos placa si m'am uitat ingrozita, ce sa fac, mai ales ca experienta mea cu placa nu era tocmai bogata, am inghitit in sec si am coborat pe langa partie, pana la un momenta dat cand am alunecat si am ajuns pe burta, coboram foarte rapid, placa o tineam sub mine si incercam sa bag cantul in zapada...da da...asa a si iesit, pana jos a fost un mic cosmar...am zis, never again acolo. M'am buburat cand am ajuns in cabana, eram atat de obosita.

Ziua a 2-a – ISCHGL
Ne'am trezit pe la 7:30, in fiecare dimineata era la fel, la 8 luam micul dejun, la 9 aveam bus din Kappl pana la telecabinele din Ischgl. Urcam pe munte cu telecabina A2(Pardatschgratbahn, 3609 m lungime, 1262 m diferenţă de nivel), pana la 2624 m altitudine, de acolo coboram pe snowboard-uri pe traseul 6 pana pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a numeroase trasee. De aici, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram inapoi, pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp. Si repetam acest traseu toată ziua, cu excepţia unei scurte excursii cu telescaunul B8 (Gratbahn, lungime 970 m, diferenţă de nivel 318 m) pana la Pardorama si inapoi pe snowboard la Idalp (acolo unde toata ziua a fost rece, chiar daca soarele a cam stralucit, iar la ora plecării sunt -16 grade). La ora 16 coborâm in statiunea Ischgl cu telecabina A1 (Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenţă de nivel) si de acolo acasa si urmam programul obisnuit de seara cu un dus cald, apoi o masa bogata la un restaurant de langa cabana noastra. Trebuie sa recunosc ca Ischgl nu se compara cu Kappl la capitol partii, e imens, nu sti pe care sa te dai, de unde sa incepi si unde sa termini. Nu pot sa ma exprim in cuvinte cum e acolo, dar cine s'a dat in Austria stie, si odata ajuns acolo te mai duci pentru ca e ca un drog.

Ziua a 3-a – SAMNAUN
Ajungem la Ischgl ca de obicei la ora 10, urcam pe munte cu telecabina A1 (Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenta de nivel), pana la platoul Idalp (2320 m), de unde, cu telescaunul B2 (Flimjochbahn, 1840 m lungime, 457 m diferenta de nivel) ajungem pe varful Idjoch (2760 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 62, la Alp Trida (2263 m). De aici am urcat cu telescaunul N6 (Alp Trider Sattelbahn, 1056 m lungime, diferenta 228 m) pana pe varful alp Truda Sattel (2488 m) aflat in Elvetia, iar mai apoi am luat telegondola L1 (Doppelstockige Pendelbahn, 2300 m lungime, diferenţă de altitudine 722 m, capacitate de transport pe ora extrem de mare datorata celor 2 punţi/etaje ale cabinei si încarcaturii de 180 persoane/cabina) cu care am trecut piscul Piz Munschuns – 2656 m si am ajuns la Samnaun Plan, de unde in 5 minute cu autobuzul am ajuns la Samnaun Dorf (1840 m). Aici am făcut o scurta vizita prin statiune, magazinele duty-free si am mancat o pizza elvetiana (cea mai buna pizza pe care am mancato vreodata), dupa care ne'am grabit sa revenim pe munte (ne'am riscat sa ne lasam placile sus pe munte doar sprijitie unele de altele, ne faceam griji sa le recunoastem, in nici un caz ca ar putea prinde aripi, nu era cazul nu acolo, doar daca unii roamani ar fi fost mai inventivi, dar se pare ca nu a fost cazul): telegondola L1 apoi am coborat pe snowboard pe traseul 69 de pe Alp Trida Sattel (2488 m) pe Alp Trida Eck, unde era foarte denivelat si coboram cu grija mai ales ca se lasase si o ceata densa de nu vedeai la 1 m in fata, iar in spate norii erau atat de negrii incat ne faceam griji sa nu ne prinda vreo furtuna in mijlocul pustietatii. De aici cu telescaunul N1 (Flimsattelbahn, 2727 m lungime, 490 m diferenţă de nivel) am ajuns pe varful Idjoch (2760 m); pe traseul 11, cu snowboardul am ajuns imediat pe platoul Idalp de unde am luat telecabina A1 Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenţă de nivel) si am plecat acasă, deoarece ne-a luat toata ziua aceasta mica excursie facuta de niste incepatori. Baietii mai experimentati ca noi din a 2-a zi au fost curiosi de Samnnaun si nu le'a luat o zi intreaga, oricum este prea frumos sa fie adevarat, sa fi inconjurat de munti de 3000m cu piscurile lor inghetate si necalcate de vreun rider.

Ziua a 4-a – ISCHGL
Înainte de ora 10 ajungem la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m diferenţă de nivel), pana pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a traseelor din întreaga zi. De aici, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp si repetam acest traseu toata ziua, eu cel putin ma tot chinuiam sa invat S'urile alea dar nu a fost sa fie in acest cantonament, pur si simplu nu intelegeam care e smecheria, trebuia sa simt miscarea si acest lucru nu se intampla si ma stresa, mai ales k oboseam foarte repede, muschii mei ardeau si erau foarte tari, turbam de ciuda dar asta e, nici nu vroiam sa fac ceva ce apoi se termina prost. Apoi ne'am decis sa facem o mica pauza in Funpark pentru ca baietii doreau sa se foloseasca de kickerele oferite tuturor schiorilor si snowboarderilor, evident, gratis, era inclus in skipass. Era un show adevarat ca la tv, se dadeau incredibil de fain, mici sau mari toti incercau marea cu degetul, noi doi ne-am rezumat la a face poze si a filma, nu era de noi, oricum trebuie sa recunosc ca exista o curiozitate de a incerca dar si o mare retinere, mai ales dupa ce Oly a reusit sa dea cu capul de kicker si Cristi sa cada in bot intr'o maniera foarte spectaculoasa. Catalin nu stiu cum reusea dar nu se spargea niciodata, sau eu cel putin nu am vazut asta. Ei erau putin mai Freerideri avand in vedere ca au incercat acele piscuri necalcate de nimeni, nu stiu ce a fost in capul lor, dar pozele facute de ei is bestiale :D restul e doar adrenalina.

Ziua a 5 – ISCHGL
La ora 10 ajungem la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m diferenţă de nivel), până pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a traseelor din intreaga zi. De aici, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp si repetam acest traseu toata ziua. Suna cam plictisitor dar pentru niste incepatori (Eu, Marius, Alina si Lavi) nu am vrut sa ne riscam aiurea si sa ne rupem ceva, mai ales k helicopterul mergea k un nebun toata ziua peste munti carand o gramada de accidentati si asta ne'a dat de gandit putin.

In fiecare seara luam cina la acel restaurant, nu era mult cam 10-12 euro pe meniu, depinde de zi, in weekend era mai scump, dar merita, pentru ca mancai pe rupte, te ridicai de la masa ca un balon imens :)) Seara de obicei ne adunam in bucataria cabanei la o poveste, la un filmuletz cu snowboard, dar in aceasta seara eu nu am fost instare, eram varza, la ora 21 mie mi se inchideau ochii de somn, si am profitat de ocazie ca era liniste si pace si am dormit, nu stiu cand a venit Marius in camera ca eu dormea de mult.

Ziua a 6 - ISCHGL
Ultima zi la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m diferenţă de nivel), până pe platoul Idalp (2320 m), locul nostru obişnuit de întalnire. Ne facem incalzirea, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp. Dupa o scurta pauza ne hotaram sa marcăm ultima zi pe Silvretta cu o tura mai lunga si urcam cu telescaunul B3 (Idjochbahn, 1797 m lungime, 461 m diferenţă de nivel) pe varful Idjoch (2760 m), pana aici era la fel ca in fiecare zi, rutina deja, dar aceasta ultima zi trebuia marcata cumva pozitiv sau negativ, si evident ca pozitiv era prea frumos nu? totul era ok, langa noi pe telescaun erau 2 spanioli, au vorbit ceva cu noi la un moment dat, erau prietenosi.

Ne apropiem de coborarea de pe telescaun, Marius ma ia de brat ca de obicei, nu era prea sigur la debarcare si se tinea de mine, nu ma deranja dar nici placut nu era, se obisnuia putin mai greu decat mine cu noutatile si il intelegeam, dar asa de final a aparut si ghinionul, nu stiu cum s'a intamplat dar am cazut la debarcare, era ceva gheata pe jos, Marius ma tras putin de mana stanga, placa mi s'a dus in fatza si am cazut ca o scandura pe gheata lovindu'ma nasol de tot la spate, am dat si cu capul, dar aveam casca si nu am simtit mai nimic, dar spatele meu...de abia m'am ridicat de jos, Marius era nedumerit, nu e prima data cand cad, adevarat, dar una e sa cazi singur si alta e sa te traga cineva, in cele din urma ma ridic si coboram pe traseul 62, la Alp Trida (2263 m) acest traseu are mai multe ramificatii, si Marius cum a uitat traseul initial facut in ziua 3-a alege o partie rosie, offf...nu eram in stare sa cobor, ma durea spatele ingrozitor, ma tot asezam, nu puteam sa ma coordonez, un rus m'a intrebat ceva pe limba lui, probabil daca sunt ok, numai stiu ce i'am raspuns si pe ce limba, eng sau ger, ma grabeam pe jos sa ajung la baza sa urcam apoi si sa ne intoarcem acasa, nu mai aveam chef de nimic, nu staim ce ma doare si unde anume m'am lovit, ma durea in zona rinichilor dar nu stiam ce anume. Ajung la baza partiei la un moment dat, Marius ma astepta de ceva vreme acolo, m'am uitat la el si am zis k ma doare de mor, asa printre lacrimi, de ciuda mai mult, am urcat in liniste cu telescaunul N1 (Flimsattelbahn, 2727 m lungime, 490 m diferenţă de nivel) am ajuns pe varful Idjoch (2760 m) iar pe traseul 11, nu aveam kef de vorbit. Din varf am coborat pe placa, parca nu ma mai durea chiar asa, dar oricum a fost groaznic, ajung jos, dau jos placa si zic gata, numai vreau, tot ce vreau e sa ajung la cabana. Durerea a incetat dupa mai bine de o saptamana, de abia urcam si coboram din masina, nu puteam sa ma misc, mergeam ca un melc, nici pana azi nu stiu ce am avut, contractura, intindere, sincer habar nu am, dar bine ca nu a fost nimic serios.
Mai multe poze din cantonament le puteti gasi aici www.cs.tibiscus.ro