Se apropia vacanta dintre semestre, era aproape februarie, ne gandeam ce o sa facem in vacanta, trebuia sa mai dam o tura pe munti, Ischgl era prea putin, trebuia sa consolidam ce am invatat acolo, oricum era o diferentza mare fata de sez 2008/2009 cand am testat placa pentru prima oara la Innsbruck, dar cu toate astea nu puteam sa ne rezumam doar la atat. Asa ca ne'am agitat sa adunam doritori, din pacate nu am fost foarte norocosi deoarece o parte din gashca nu isi puteau lua liber de la munca, altii nu aveau bani, asa ca eram intr'un impas, nu puteam sa ne consolam cu asta, fie ce o fi merem doar noi 2, dar totusi chiar asa, nimeni altcineva? Dupa lupte seculare reusim sa mai adunam 2 rideri, Lory si Gil (16 yo), colegii nostri de club, era perfect, eram 4, ne-am grabit sa gasim cazare pe net, am rezolvat'o si pe aia, totul era ok.
A venit ziua plecarii, 18 feb, eram happy ca aveam ocazia sa ne mai dam odata in civilizatie, am plecat pe la 6 dimineatza, am facut o mica/mare oprire la Viena, ne-am dezmortit putin oasele pe MariaHilfe Strasse, se facu tarziu si ne'am grabit sa plecam ca sa nu ne prinda intunericul pe drum, din pacate asta s'a si intamplat, era ora 18 si noi inca nu am ajuns, totusi ce drac au drumuri bune nu sunt probleme de genul, dar totusi, in zona de munte intre sate s-a lasat intunericul bine de tot si odata cu el si ninsoarea, nu ne faceam probleme, era ok, nu aluneca pe jos, dar...la un moment dat ceva nu mai era ok, derapam si masina o lua la vale, shit, nu e bine deloc, eram intre sate in mijlocul pustietatii, nu era nimeni, bezna, am oprit, era foarte frig, aruncam gecile de ski pe noi si facem planul, care plan? Era unul singur, sa punem lanturile, nimeni numai facuse asa ceva, eu nu aveam carnet, deci nu ma interesa, nu conduceam, Marius nu stia ca nu avusese nevoie niciodata, si cei 2 copii de ce ar sti, dar salvarea a venit de la Lory, el stia, ne'a salvat pielea, cu lanturile puse puteam continua, numai aveam mult, dar era in panta, serpentine, masina plina. Porneste Marius...si derapam, o luam la vale, nu din nou, ne dam jos si incepem sa impingem masina, era frig, eram degerati, zapada pe margini pana la genunchi, asta e, hai sa impingem, masina o ia din loc si pleaca, noi 3 pe jos, alergam la deal, era incredibil de placut :)) era tot ce iti puteai dori intr-o zi de miercuri seara. In cele din urma ajungem si ne cazam, era un apartament mare cu 2 camere o bucatarie imensa si o baie pe masura. Nu trece mult si ne punem sa dormim ca a doua zi ne astepta o zi plina pe partie.
Aveam 4 zile de dat, era suficient, ne'am uitat pe geam de dimineata, ningeam, era foarte frumos, acasa ne facusem griji cu privinta la zapada de pe partii dar nu era cazul, era suficienta, coboram la masa bagam bine cat se poate si pe partie. Conditiile erau ca in Austria, nu am sa intru in prea multe detalii, fara gropi, fara obstacole, fara pitipoancele in blugi si cocalarii cu punga si cu sania pe mijlocul partie, aici exista un respect pentru fiecare individ indiferent ca esti skior sau snowboarder. Ne'am dat toata ziua, de la 9 la 16 in fiecare zi, cu o pauza de masa pe la ora 13, era un restaurant mare sus pe platou si acolo mancam in fiecare zi la pranz. Meniul foarte variat si ieftin. Oraselul Mariazell era foarte curat si aranjat, cladirile erau renovate si zugravite foarte frumos, contrar cum se gaseste in tara noastra, seara ne faceam cumparaturile la Billa si eu cu Lory pregateam cina, salate si paste, Lory este un bucatar foarte bun si chiar ii place sa gateasca, nice.
A nins in fiecare zi, zapada era din ce in ce mai mare, prin Austria se anuntase cod portocaliu si rosu pentru ninsoare, da chiar ningea, pe partie dupa miezul zilei se faceau mega damburi de zapada, dar merita, nu se simtea cand cadeai ca era powder peste tot. Scopul meu erau S-urile, normal, trebuia sa reusesc ce nu am reusit la Ischgl si asa a fost chiar daca nu mi'au iesit din prima zi, pana la urma am reusit, am prins smecheria, nu era cine stie ce, dar precum ziceam, trebuie sa simti miscarea. Si Marius a progresat mult, cel putin avea curaj sa ii dea blana. Lory era cam profi, nu avea treaba se dadea pe toate partiile de acolo, Gil era la inceput, mergea prudent.
In ziua a 2-a ne decidem sa mergem pe o partie rosie, cat de greu putea fi, mai imposibila ca partia neagra de la Kappl nu putea sa ca am plecat, toti, Lory in fata, a disparut rapid din peisaj, noi 3 mai lent in spate, era fain, partia incepea bine si ne dadea incredere, nu era grea deloc, pana la un moment dat cand ne'am socat, unde e partia??? Pur si simplu disparuse, eram pe buza ei si ne uitam in jos, era foarte abrupta, Marius se duce incet, eu stau sa il astept pe Gil, care vine si se opreste si acu ce facem??? imi dau jos placa si cobor, zapada era pana la genungi, cel putin riscul de a ma duce pe burta nu mai exista, pe la jumatea partiei, imi pun placa, ce naiba, prea multi ii dadeau blana si nu aveau nimic, vine si Gil in urma mea incet, ajungem jos, Marius era in extaz, wooooow, mai vreau, eu zic, nuuuuu, lasa, merg pe aia de prosti, si uite asa ne-am impartit in 2 tabere.
In ziua a 3-a m-am decis sa merg si eu, parca nu a mai fost asa de groaznic, nu mi-am mai dat jos placa din picioare, am mers cum trebuia, misiune indeplinita. In ultima zi am repetat povestea, cand pe partia rosie cand pe cea albastra. Era perfect. Dupamiaza ne'am pregatit de plecare, tot era impachetat de dimineata, dar mare ne'a fost surpriza cand am cautat masina, da unde e totusi, era sub 2 m de zapada, atat a putut sa ninga in 4 zile, era incredibil, chiar asa? am dat la lopeti si la maturi mai bine de o ora sa o scoatem din zapada, era blocata acolo, ne'am chinuit ca nebunii, in cele din urma reusim, si plecam.
Era din nou bezna, urmau acele serpentine, mergeam cu grija, dar aluneca ca dracu pe jos, am zis la's ca numai e mult pana la autostrada si va fi lejer, pe dracu, ningea din ce in ce mai tare si drumul era tot mai groaznic, mergeam ca melcul, am facut 200 km in 6 ore, era ireal ce se intampla, Marius era obosit si nervos, GPS'ul ne duce atot aiurea pe scurtaturi, prin sate, drumul era bun, dar aluneca, a fost mai mult decat un cosmar din care nu ne puteam trezi, era tarziu, numai ajungeam la autostrada, intre timp am vaz si un accident, o masina era scoasa din tufe de catre pompieri, noah fain, in cele din urma se anuntza si autostrada, alta, ca ba eram pe autostrada, ba pe drumuri comunale, cand colo...era plina de zapada, mergeau masinile cu curatatul dar doar o dadeau la o parte si cum ningea in prostie se punea imediat la loc. Nici gand sa fie mai bine, ajungem in cele din urma la granitza cu Ungaria. Ne'am hotarat sa ramanem la hotel Paprika pana dimineatza ca era imposibil sa mai continuam. Dimineata ploua, era ud tot, dar numai era zapada si polei, perfect, putem ajunge acasa in sigurantza, chiar daca pentru 700 km ne'a luat 2 zile.
Tuesday, June 30, 2009
Ischgl - Austria 2009
Drumul spre Austria
Plecarea a fost vineri 2 ianuarie 2009 ora 18 (The team: Catalin, Carla, Marius, Olimpiu, Cristi, Lavinia, Nemo,Alina si Slash), la o zi dupa party'ul de revelion, daca si ala s'a mai chemat chef, am evitat pe cat posibil nebunia stiind ce va urma, un drum mega lung si obositor, calatoria a durat până sâmbătă 3 ianuarie ora 12 (1100 km) cu doua pauze de odihna. Traseul strabatut a fost Timisoara - DN6 - Cenad - frontieră România/Ungaria - E68 - Szeged - M43 - M5 - M0 (Budapesta) - M1 - frontiera Ungaria/Austria - A4 - S1 (Viena) - A8 - Salzburg - frontiera Austria/Germania - A12 - frontieră Germania/Austria - Innsbruck - B316 - Silvretta - Kappl.
Voi povesti pe scurt cum a fost acolo, detaliile le'am "pierdut" pe drum avand in vedere k suntem in iunie cand eu ma decid sa pun povestea pe blog :D
Ziua 1-a – KAPPL
La ora 9 urcam pe munte cu telecabina Dias-Kabinenbahn (1488 m lungime, 655 m diferenta de nivel), pana la 1830 m altitudine, in zona Sunny Mountain, de acolo continuam cu telescaunul Albittkopf (1657 m lungime, 505 m diferentaă de nivel) si ajungem la 2300 m înălţime. De aici coboram pe snowboard, pe traseul 5, la Sunny Mountain.
Apoi repetam acest traseu toata ziua, cu excepţia unei scurte excursii cu telescaunul B8 (Gratbahn, lungime 970 m, diferenţă de nivel 318 m) pana la Pardorama si inapoi cu snowboardul la Idalp. Ziua sportiva se încheie la ora 16, este ora oficială de închidere in zona si plecam la cabana noastra. Sincer adoram Austria dar Kappl...horror, partiile albastre se intersectau cu cele rosii si negre, cele negre nu se pot descrie in cuvinte cum sunt, am ajuns pe muchie, mi'am dat jos placa si m'am uitat ingrozita, ce sa fac, mai ales ca experienta mea cu placa nu era tocmai bogata, am inghitit in sec si am coborat pe langa partie, pana la un momenta dat cand am alunecat si am ajuns pe burta, coboram foarte rapid, placa o tineam sub mine si incercam sa bag cantul in zapada...da da...asa a si iesit, pana jos a fost un mic cosmar...am zis, never again acolo. M'am buburat cand am ajuns in cabana, eram atat de obosita.
Ziua a 2-a – ISCHGL
Ne'am trezit pe la 7:30, in fiecare dimineata era la fel, la 8 luam micul dejun, la 9 aveam bus din Kappl pana la telecabinele din Ischgl. Urcam pe munte cu telecabina A2(Pardatschgratbahn, 3609 m lungime, 1262 m diferenţă de nivel), pana la 2624 m altitudine, de acolo coboram pe snowboard-uri pe traseul 6 pana pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a numeroase trasee. De aici, cu
telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram inapoi, pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp. Si repetam acest traseu toată ziua, cu excepţia unei scurte excursii cu telescaunul B8 (Gratbahn, lungime 970 m, diferenţă de nivel 318 m) pana la Pardorama si inapoi pe snowboard la Idalp (acolo unde toata ziua a fost rece, chiar daca soarele a cam stralucit, iar la ora plecării sunt -16 grade). La ora 16 coborâm in statiunea Ischgl cu telecabina A1 (Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenţă de nivel) si de acolo acasa si urmam programul obisnuit de seara cu un dus cald, apoi o masa bogata la un restaurant de langa cabana noastra. Trebuie sa recunosc ca Ischgl nu se compara cu Kappl la capitol partii, e imens, nu sti pe care sa te dai, de unde sa incepi si unde sa termini. Nu pot sa ma exprim in cuvinte cum e acolo, dar cine s'a dat in Austria stie, si odata ajuns acolo te mai duci pentru ca e ca un drog.
Ziua a 3-a – SAMNAUN
Ajungem la Ischgl ca de obicei la ora 10, urcam pe munte cu telecabina A1 (Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenta de nivel), pana la platoul Idalp (2320 m), de unde, cu telescaunul B2 (Flimjochbahn,
1840 m lungime, 457 m diferenta de nivel) ajungem pe varful Idjoch (2760 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 62, la Alp Trida (2263 m). De aici am urcat cu telescaunul N6 (Alp Trider Sattelbahn, 1056 m lungime, diferenta 228 m) pana pe varful alp Truda Sattel (2488 m) aflat in Elvetia, iar mai apoi am luat telegondola L1 (Doppelstockige Pendelbahn, 2300 m lungime, diferenţă de altitudine 722 m, capacitate de transport pe ora extrem de mare datorata celor 2 punţi/etaje ale cabinei si încarcaturii de 180 persoane/cabina) cu care am trecut piscul Piz Munschuns – 2656 m si am ajuns la Samnaun Plan, de unde in 5 minute cu autobuzul am ajuns la Samnaun Dorf (1840 m). Aici am făcut o scurta vizita prin statiune, magazinele duty-free si am mancat o pizza elvetiana (cea mai buna pizza pe care am mancato vreodata), dupa care ne'am grabit sa revenim pe munte (ne'am riscat sa ne lasam placile sus pe munte doar sprijitie unele de altele, ne faceam griji sa le recunoastem, in nici un caz ca ar putea prinde aripi, nu era cazul nu acolo, doar daca unii roamani ar fi fost mai inventivi, dar se pare ca nu a fost cazul): telegondola L1 apoi am coborat pe snowboard pe traseul
69 de pe Alp Trida Sattel (2488 m) pe Alp Trida Eck, unde era foarte denivelat si coboram cu grija mai ales ca se lasase si o ceata densa de nu vedeai la 1 m in fata, iar in spate norii erau atat de negrii incat ne faceam griji sa nu ne prinda vreo furtuna in mijlocul pustietatii. De aici cu telescaunul N1 (Flimsattelbahn, 2727 m lungime, 490 m diferenţă de nivel) am ajuns pe varful Idjoch (2760 m); pe traseul 11, cu snowboardul am ajuns imediat pe platoul Idalp de unde am luat telecabina A1 Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenţă de nivel) si am plecat acasă, deoarece ne-a luat toata ziua aceasta mica excursie facuta de niste incepatori. Baietii mai experimentati ca noi din a 2-a zi au fost curiosi de Samnnaun si nu le'a luat o zi intreaga, oricum este prea frumos sa fie adevarat, sa fi inconjurat de munti de 3000m cu piscurile lor inghetate si necalcate de vreun rider.
Ziua a 4-a – ISCHGL
Înainte de ora 10 ajungem la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m
diferenţă de nivel), pana pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a traseelor din întreaga zi. De aici, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp si repetam acest traseu toata ziua, eu cel putin ma tot chinuiam sa invat S'urile alea dar nu a fost sa fie in acest cantonament, pur si simplu nu intelegeam care e smecheria, trebuia sa simt miscarea si acest lucru nu se intampla si ma stresa, mai ales k oboseam foarte repede, muschii mei ardeau si erau foarte tari, turbam de ciuda dar asta e, nici nu vroiam sa fac ceva ce apoi se termina prost. Apoi ne'am decis sa facem o mica pauza in Funpark pentru ca baietii doreau sa se foloseasca de kickerele oferite tuturor schiorilor si snowboarderilor, evident, gratis, era inclus in skipass. Era un show adevarat ca la tv, se dadeau incredibil de fain, mici sau mari toti incercau marea cu degetul, noi doi ne-am rezumat la a face poze si a filma, nu era de noi, oricum trebuie sa recunosc ca exista o curiozitate de a incerca dar si o mare retinere, mai ales dupa ce Oly a reusit sa dea cu capul de kicker si Cristi sa cada in bot intr'o maniera foarte spectaculoasa. Catalin nu stiu cum reusea dar nu se spargea niciodata, sau eu cel putin nu am vazut asta. Ei erau putin mai Freerideri avand in vedere ca au incercat acele piscuri necalcate de nimeni, nu stiu ce a fost in capul lor, dar pozele facute de ei is bestiale :D restul e doar adrenalina.
Ziua a 5 – ISCHGL
La ora 10 ajungem la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m diferenţă de nivel), până pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a traseelor din intreaga zi. De aici, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp si repetam acest traseu toata ziua. Suna cam plictisitor dar pentru niste incepatori (Eu, Marius, Alina si Lavi) nu am vrut sa ne riscam aiurea si sa ne rupem ceva, mai ales k helicopterul mergea k un nebun toata ziua peste munti carand o gramada de accidentati si asta ne'a dat de gandit putin.
In fiecare seara luam cina la acel restaurant, nu era mult cam 10-12 euro pe meniu, depinde de zi, in weekend era mai scump, dar merita, pentru ca mancai pe rupte, te ridicai de la masa ca un balon imens :)) Seara de obicei ne adunam in bucataria cabanei la o poveste, la un filmuletz cu snowboard, dar in aceasta seara eu nu am fost instare, eram varza, la ora 21 mie mi se inchideau ochii de somn, si am profitat de ocazie ca era liniste si pace si am dormit, nu stiu cand a venit Marius in camera ca eu dormea de mult.
Ziua a 6 - ISCHGL
Ultima zi la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m diferenţă de nivel), până pe platoul Idalp (2320 m), locul nostru obişnuit de întalnire. Ne facem incalzirea, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp. Dupa o scurta pauza ne hotaram sa marcăm ultima zi pe Silvretta cu o tura mai lunga si urcam cu telescaunul B3 (Idjochbahn, 1797 m lungime, 461 m diferenţă de nivel) pe varful Idjoch (2760 m), pana aici era la fel ca in fiecare zi, rutina deja, dar aceasta ultima zi trebuia marcata cumva pozitiv sau negativ, si evident ca pozitiv era prea frumos nu? totul era ok, langa noi pe telescaun erau 2 spanioli, au vorbit ceva cu noi la un moment dat, erau prietenosi.
Ne apropiem de coborarea de pe telescaun, Marius ma ia de brat ca de obicei, nu era prea sigur la debarcare si se tinea de mine, nu ma deranja dar nici placut nu era, se obisnuia putin mai greu decat mine cu noutatile si il intelegeam, dar asa de final a aparut si ghinionul, nu stiu cum s'a intamplat dar am cazut la debarcare, era ceva gheata pe jos, Marius ma tras putin de mana stanga, placa mi s'a dus in fatza si am cazut ca o scandura pe gheata lovindu'ma nasol de tot la spate, am dat si cu capul, dar aveam casca si nu am simtit mai nimic, dar spatele meu...de abia m'am ridicat de jos, Marius era nedumerit, nu e prima data cand cad, adevarat, dar una e sa cazi singur si alta e sa te traga cineva, in cele din urma ma ridic si coboram pe traseul 62, la Alp Trida (2263 m) acest traseu are mai multe ramificatii, si Marius cum a uitat traseul initial facut in ziua 3-a alege o partie rosie, offf...nu eram in stare sa cobor, ma durea spatele ingrozitor, ma tot asezam, nu puteam sa ma coordonez, un rus m'a intrebat ceva pe limba lui, probabil daca sunt ok, numai stiu ce i'am raspuns si pe ce limba, eng sau ger, ma grabeam pe jos sa ajung la baza sa urcam apoi si sa ne intoarcem acasa, nu mai aveam chef de nimic, nu staim ce ma doare si unde anume m'am lovit, ma durea in zona rinichilor dar nu stiam ce anume. Ajung la baza partiei la un moment dat, Marius ma astepta de ceva vreme acolo, m'am uitat la el si am zis k ma doare de mor, asa printre lacrimi, de ciuda mai mult, am urcat in liniste cu telescaunul N1 (Flimsattelbahn, 2727 m lungime, 490 m diferenţă de nivel) am ajuns pe varful Idjoch (2760 m) iar pe traseul 11, nu aveam kef de vorbit. Din varf am coborat pe placa, parca nu ma mai durea chiar asa, dar oricum a fost groaznic, ajung jos, dau jos placa si zic gata, numai vreau, tot ce vreau e sa ajung la cabana. Durerea a incetat dupa mai bine de o saptamana, de abia urcam si coboram din masina, nu puteam sa ma misc, mergeam ca un melc, nici pana azi nu stiu ce am avut, contractura, intindere, sincer habar nu am, dar bine ca nu a fost nimic serios.
Mai multe poze din cantonament le puteti gasi aici www.cs.tibiscus.ro
Plecarea a fost vineri 2 ianuarie 2009 ora 18 (The team: Catalin, Carla, Marius, Olimpiu, Cristi, Lavinia, Nemo,Alina si Slash), la o zi dupa party'ul de revelion, daca si ala s'a mai chemat chef, am evitat pe cat posibil nebunia stiind ce va urma, un drum mega lung si obositor, calatoria a durat până sâmbătă 3 ianuarie ora 12 (1100 km) cu doua pauze de odihna. Traseul strabatut a fost Timisoara - DN6 - Cenad - frontieră România/Ungaria - E68 - Szeged - M43 - M5 - M0 (Budapesta) - M1 - frontiera Ungaria/Austria - A4 - S1 (Viena) - A8 - Salzburg - frontiera Austria/Germania - A12 - frontieră Germania/Austria - Innsbruck - B316 - Silvretta - Kappl.
Voi povesti pe scurt cum a fost acolo, detaliile le'am "pierdut" pe drum avand in vedere k suntem in iunie cand eu ma decid sa pun povestea pe blog :D
Ziua 1-a – KAPPL
La ora 9 urcam pe munte cu telecabina Dias-Kabinenbahn (1488 m lungime, 655 m diferenta de nivel), pana la 1830 m altitudine, in zona Sunny Mountain, de acolo continuam cu telescaunul Albittkopf (1657 m lungime, 505 m diferentaă de nivel) si ajungem la 2300 m înălţime. De aici coboram pe snowboard, pe traseul 5, la Sunny Mountain.
Apoi repetam acest traseu toata ziua, cu excepţia unei scurte excursii cu telescaunul B8 (Gratbahn, lungime 970 m, diferenţă de nivel 318 m) pana la Pardorama si inapoi cu snowboardul la Idalp. Ziua sportiva se încheie la ora 16, este ora oficială de închidere in zona si plecam la cabana noastra. Sincer adoram Austria dar Kappl...horror, partiile albastre se intersectau cu cele rosii si negre, cele negre nu se pot descrie in cuvinte cum sunt, am ajuns pe muchie, mi'am dat jos placa si m'am uitat ingrozita, ce sa fac, mai ales ca experienta mea cu placa nu era tocmai bogata, am inghitit in sec si am coborat pe langa partie, pana la un momenta dat cand am alunecat si am ajuns pe burta, coboram foarte rapid, placa o tineam sub mine si incercam sa bag cantul in zapada...da da...asa a si iesit, pana jos a fost un mic cosmar...am zis, never again acolo. M'am buburat cand am ajuns in cabana, eram atat de obosita.
Ziua a 2-a – ISCHGL
Ne'am trezit pe la 7:30, in fiecare dimineata era la fel, la 8 luam micul dejun, la 9 aveam bus din Kappl pana la telecabinele din Ischgl. Urcam pe munte cu telecabina A2(Pardatschgratbahn, 3609 m lungime, 1262 m diferenţă de nivel), pana la 2624 m altitudine, de acolo coboram pe snowboard-uri pe traseul 6 pana pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a numeroase trasee. De aici, cu
telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram inapoi, pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp. Si repetam acest traseu toată ziua, cu excepţia unei scurte excursii cu telescaunul B8 (Gratbahn, lungime 970 m, diferenţă de nivel 318 m) pana la Pardorama si inapoi pe snowboard la Idalp (acolo unde toata ziua a fost rece, chiar daca soarele a cam stralucit, iar la ora plecării sunt -16 grade). La ora 16 coborâm in statiunea Ischgl cu telecabina A1 (Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenţă de nivel) si de acolo acasa si urmam programul obisnuit de seara cu un dus cald, apoi o masa bogata la un restaurant de langa cabana noastra. Trebuie sa recunosc ca Ischgl nu se compara cu Kappl la capitol partii, e imens, nu sti pe care sa te dai, de unde sa incepi si unde sa termini. Nu pot sa ma exprim in cuvinte cum e acolo, dar cine s'a dat in Austria stie, si odata ajuns acolo te mai duci pentru ca e ca un drog.
Ziua a 3-a – SAMNAUN
Ajungem la Ischgl ca de obicei la ora 10, urcam pe munte cu telecabina A1 (Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenta de nivel), pana la platoul Idalp (2320 m), de unde, cu telescaunul B2 (Flimjochbahn,
1840 m lungime, 457 m diferenta de nivel) ajungem pe varful Idjoch (2760 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 62, la Alp Trida (2263 m). De aici am urcat cu telescaunul N6 (Alp Trider Sattelbahn, 1056 m lungime, diferenta 228 m) pana pe varful alp Truda Sattel (2488 m) aflat in Elvetia, iar mai apoi am luat telegondola L1 (Doppelstockige Pendelbahn, 2300 m lungime, diferenţă de altitudine 722 m, capacitate de transport pe ora extrem de mare datorata celor 2 punţi/etaje ale cabinei si încarcaturii de 180 persoane/cabina) cu care am trecut piscul Piz Munschuns – 2656 m si am ajuns la Samnaun Plan, de unde in 5 minute cu autobuzul am ajuns la Samnaun Dorf (1840 m). Aici am făcut o scurta vizita prin statiune, magazinele duty-free si am mancat o pizza elvetiana (cea mai buna pizza pe care am mancato vreodata), dupa care ne'am grabit sa revenim pe munte (ne'am riscat sa ne lasam placile sus pe munte doar sprijitie unele de altele, ne faceam griji sa le recunoastem, in nici un caz ca ar putea prinde aripi, nu era cazul nu acolo, doar daca unii roamani ar fi fost mai inventivi, dar se pare ca nu a fost cazul): telegondola L1 apoi am coborat pe snowboard pe traseul
69 de pe Alp Trida Sattel (2488 m) pe Alp Trida Eck, unde era foarte denivelat si coboram cu grija mai ales ca se lasase si o ceata densa de nu vedeai la 1 m in fata, iar in spate norii erau atat de negrii incat ne faceam griji sa nu ne prinda vreo furtuna in mijlocul pustietatii. De aici cu telescaunul N1 (Flimsattelbahn, 2727 m lungime, 490 m diferenţă de nivel) am ajuns pe varful Idjoch (2760 m); pe traseul 11, cu snowboardul am ajuns imediat pe platoul Idalp de unde am luat telecabina A1 Silvrettabahn, 3938 m lungime, 961 m diferenţă de nivel) si am plecat acasă, deoarece ne-a luat toata ziua aceasta mica excursie facuta de niste incepatori. Baietii mai experimentati ca noi din a 2-a zi au fost curiosi de Samnnaun si nu le'a luat o zi intreaga, oricum este prea frumos sa fie adevarat, sa fi inconjurat de munti de 3000m cu piscurile lor inghetate si necalcate de vreun rider.
Ziua a 4-a – ISCHGL
Înainte de ora 10 ajungem la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m
diferenţă de nivel), pana pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a traseelor din întreaga zi. De aici, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp si repetam acest traseu toata ziua, eu cel putin ma tot chinuiam sa invat S'urile alea dar nu a fost sa fie in acest cantonament, pur si simplu nu intelegeam care e smecheria, trebuia sa simt miscarea si acest lucru nu se intampla si ma stresa, mai ales k oboseam foarte repede, muschii mei ardeau si erau foarte tari, turbam de ciuda dar asta e, nici nu vroiam sa fac ceva ce apoi se termina prost. Apoi ne'am decis sa facem o mica pauza in Funpark pentru ca baietii doreau sa se foloseasca de kickerele oferite tuturor schiorilor si snowboarderilor, evident, gratis, era inclus in skipass. Era un show adevarat ca la tv, se dadeau incredibil de fain, mici sau mari toti incercau marea cu degetul, noi doi ne-am rezumat la a face poze si a filma, nu era de noi, oricum trebuie sa recunosc ca exista o curiozitate de a incerca dar si o mare retinere, mai ales dupa ce Oly a reusit sa dea cu capul de kicker si Cristi sa cada in bot intr'o maniera foarte spectaculoasa. Catalin nu stiu cum reusea dar nu se spargea niciodata, sau eu cel putin nu am vazut asta. Ei erau putin mai Freerideri avand in vedere ca au incercat acele piscuri necalcate de nimeni, nu stiu ce a fost in capul lor, dar pozele facute de ei is bestiale :D restul e doar adrenalina.
Ziua a 5 – ISCHGL
La ora 10 ajungem la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m diferenţă de nivel), până pe platoul Idalp (2320 m), loc de plecare a traseelor din intreaga zi. De aici, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp si repetam acest traseu toata ziua. Suna cam plictisitor dar pentru niste incepatori (Eu, Marius, Alina si Lavi) nu am vrut sa ne riscam aiurea si sa ne rupem ceva, mai ales k helicopterul mergea k un nebun toata ziua peste munti carand o gramada de accidentati si asta ne'a dat de gandit putin.
In fiecare seara luam cina la acel restaurant, nu era mult cam 10-12 euro pe meniu, depinde de zi, in weekend era mai scump, dar merita, pentru ca mancai pe rupte, te ridicai de la masa ca un balon imens :)) Seara de obicei ne adunam in bucataria cabanei la o poveste, la un filmuletz cu snowboard, dar in aceasta seara eu nu am fost instare, eram varza, la ora 21 mie mi se inchideau ochii de somn, si am profitat de ocazie ca era liniste si pace si am dormit, nu stiu cand a venit Marius in camera ca eu dormea de mult.
Ziua a 6 - ISCHGL
Ultima zi la Ischgl, urcam pe munte cu telecabina A3 (Fimbabahn, 3847 m lungime, 950 m diferenţă de nivel), până pe platoul Idalp (2320 m), locul nostru obişnuit de întalnire. Ne facem incalzirea, cu telescaunul B1 (Velillbahn, 1464 m lungime, 280 m diferenţă de nivel) ajungem pe varful Velillscahrte (2556 m) de unde coboram pe snowboard, pe traseul 8, la Idalp. Dupa o scurta pauza ne hotaram sa marcăm ultima zi pe Silvretta cu o tura mai lunga si urcam cu telescaunul B3 (Idjochbahn, 1797 m lungime, 461 m diferenţă de nivel) pe varful Idjoch (2760 m), pana aici era la fel ca in fiecare zi, rutina deja, dar aceasta ultima zi trebuia marcata cumva pozitiv sau negativ, si evident ca pozitiv era prea frumos nu? totul era ok, langa noi pe telescaun erau 2 spanioli, au vorbit ceva cu noi la un moment dat, erau prietenosi.
Ne apropiem de coborarea de pe telescaun, Marius ma ia de brat ca de obicei, nu era prea sigur la debarcare si se tinea de mine, nu ma deranja dar nici placut nu era, se obisnuia putin mai greu decat mine cu noutatile si il intelegeam, dar asa de final a aparut si ghinionul, nu stiu cum s'a intamplat dar am cazut la debarcare, era ceva gheata pe jos, Marius ma tras putin de mana stanga, placa mi s'a dus in fatza si am cazut ca o scandura pe gheata lovindu'ma nasol de tot la spate, am dat si cu capul, dar aveam casca si nu am simtit mai nimic, dar spatele meu...de abia m'am ridicat de jos, Marius era nedumerit, nu e prima data cand cad, adevarat, dar una e sa cazi singur si alta e sa te traga cineva, in cele din urma ma ridic si coboram pe traseul 62, la Alp Trida (2263 m) acest traseu are mai multe ramificatii, si Marius cum a uitat traseul initial facut in ziua 3-a alege o partie rosie, offf...nu eram in stare sa cobor, ma durea spatele ingrozitor, ma tot asezam, nu puteam sa ma coordonez, un rus m'a intrebat ceva pe limba lui, probabil daca sunt ok, numai stiu ce i'am raspuns si pe ce limba, eng sau ger, ma grabeam pe jos sa ajung la baza sa urcam apoi si sa ne intoarcem acasa, nu mai aveam chef de nimic, nu staim ce ma doare si unde anume m'am lovit, ma durea in zona rinichilor dar nu stiam ce anume. Ajung la baza partiei la un moment dat, Marius ma astepta de ceva vreme acolo, m'am uitat la el si am zis k ma doare de mor, asa printre lacrimi, de ciuda mai mult, am urcat in liniste cu telescaunul N1 (Flimsattelbahn, 2727 m lungime, 490 m diferenţă de nivel) am ajuns pe varful Idjoch (2760 m) iar pe traseul 11, nu aveam kef de vorbit. Din varf am coborat pe placa, parca nu ma mai durea chiar asa, dar oricum a fost groaznic, ajung jos, dau jos placa si zic gata, numai vreau, tot ce vreau e sa ajung la cabana. Durerea a incetat dupa mai bine de o saptamana, de abia urcam si coboram din masina, nu puteam sa ma misc, mergeam ca un melc, nici pana azi nu stiu ce am avut, contractura, intindere, sincer habar nu am, dar bine ca nu a fost nimic serios.
Mai multe poze din cantonament le puteti gasi aici www.cs.tibiscus.ro
Subscribe to:
Posts (Atom)
